Cu cât mai multe limbi, cu atât mai ușor?!

Cu cât vorbești mai multe limbi, cu atât îți va fi mai ușor să înveți una nouă

Îți amintești de prima ta limbă străină și cât ți-a luat până ai reușit să spui o propoziție și să înțelegi limba cât de cât?

Îmi amintesc și acum foarte bine cum am învățat engleza. A durat mult și a fost un proces anevoios până să înțeleg măcar puțin din limbă. Ceva mai târziu m-am apucat de franceză și, la fel, a durat foarte mult până să pot spune măcar o propoziție și să mă obișnuiesc cu noile structuri. După franceză am învățat spaniola. De data asta a mers repede: încă de la început înțelegeam câteva cuvinte, iar în doar câteva luni reușeam deja să comunic. Când am învățat italiana și portugheza, în anii care au urmat, totul a mers și mai repede. Încă de la început înțelegeam multe cuvinte. Portugheza o înțelegeam de la bun început atât de bine încât puteam citi și înțelege texte întregi, fără să fi învățat vreodată limba. Așadar, cu cât vorbești mai multe limbi, cu atât e mai ușor să înveți una nouă.
‍

Dar de ce se întâmplă asta?

Ca să găsim explicația, hai să facem o mică incursiune în istoria limbilor. Limbile nu sunt ceva construit odată pentru totdeauna de cineva, cu structuri fixe. Ele evoluează permanent, se amestecă cu alte limbi și dialecte sau pot dispărea complet cu timpul. Multe dintre limbile vorbite azi în Europa au în spate o istorie lungă și multe transformări. Totuși, toate se trag dintr-o limbă originară comună, și anume protoindoeuropeana, veche de câteva mii de ani. Din această limbă-mamă s-a format familia limbilor indoeuropene, cu numeroase subfamilii care descind toate din aceeași limbă și s-au schimbat de-a lungul timpului. Printre ele se numără familia limbilor germanice, din care fac parte germana și engleza, limbile slave, din care face parte, de exemplu, rusa, limbile baltice, ca lituaniana și letona, dar și limbi precum albaneza sau greaca. Cum multe dintre limbile de circulație mondială de azi fac parte din familia indoeuropeană și au deci o origine comună, poți profita de asta când înveți mai multe dintre ele. Limbile au într-adevăr diverse asemănări între ele, iar cele din aceeași familie, și mai multe.

Limbile romanice, de exemplu, provin toate din latină. În Antichitate, Roma avea o influență uriașă asupra întregului bazin mediteranean, iar latina, limba vorbită la Roma, s-a răspândit repede. Cu timpul, latina s-a amestecat cu dialectele diferitelor ținuturi, iar din acest amestec s-au născut limbile romanice. Latina este așadar o limbă moartă, dar trăiește mai departe în limbile romanice. De aceea, franceza, italiana, spaniola și portugheza seamănă foarte mult între ele și au preluat din latină multe structuri și cuvinte. Asemănările pot fi uneori atât de mari încât, de exemplu, dacă vorbești franceză, știi deja 50% din vocabularul de bază al italienei. Și unele structuri gramaticale seamănă foarte mult între limbile din aceeași familie, așa că multe reguli se pot transfera de la una la alta.

Fără îndoială, asemănările dintre două limbi ne sunt de folos, iar dacă știm că există, putem transfera cuvintele și mai conștient. Dar orice lucru bun are și o parte mai puțin bună. Aceleași asemănări pot face ca două limbi să se amestece. Multe cuvinte nu sunt identice de la o limbă la alta, ci doar foarte asemănătoare, cu o mică diferență, de pildă două litere schimbate.

De exemplu, cuvântul „lume” se spune „mondo” în italiană, „mundo” în spaniolă, „mundo” în portugheză și „monde” în franceză. Cuvintele seamănă atât de mult încât le înțelegi pe toate, chiar dacă vorbești doar una dintre aceste limbi. Dacă cineva vorbește deja spaniolă, de pildă, și vrea să învețe italiana, se poate foarte bine întâmpla să transfere cuvântul spaniol „mundo” în italiană. De obicei, fenomenul se produce inconștient și încurcă procesul de învățare. Partea bună e că, cu cât vorbești mai bine limbile, cu atât le poți ține mai ușor separate. Așadar, aceste transferuri greșite sunt mai ales greșeli de începător. Dar nu e nimic rău în asta, pentru că arată că vorbești mai multe limbi, ceea ce e un lucru bun. Bineînțeles, astfel de greșeli se întâmplă mereu și nu le poți evita, dar data viitoare când faci una, vei ști că explicația se află în istoria limbii.