Cum învață copiii și adulții și ce ne spune testul wug despre gramatică

Copiii învață să facă primii pași, să vorbească și să meargă pe bicicletă fără să deschidă vreodată un manual. Adulții vor de regulă să citească întâi manualul. Niciuna dintre variante nu e greșită: copiii și adulții pur și simplu învață diferit. Iar când vine vorba de o limbă nouă, diferența asta contează mai mult decât cred cei mai mulți.

Cum învață copiii

Copiii învață făcând. Încearcă, cad, râd și încearcă din nou. Nimeni nu-i explică echilibrul unui copil de patru ani urcat pe bicicletă: copilul pur și simplu pedalează până îi iese. Cea mai mare parte a acestei învățări se petrece fără ca micuțul să-și dea măcar seama. Cercetătorii o numesc învățare implicită: creierul desprinde tipare din experiență fără ca cineva să i le arate.

Bebelușii se pricep uimitor de bine la asta. Într-un experiment cunoscut, niște sugari de opt luni au ascultat timp de doar două minute un șir neîntrerupt de silabe inventate. După aceea își dădeau deja seama care silabe formau împreună „cuvinte”, doar după cât de des urmau una după alta (Saffran, Aslin și Newport, 1996).

În plus, copiii au doi aliați: timpul și lipsa fricii. Un copil petrece ani întregi înconjurat de oameni care îi arată, îi repetă și îl corectează, și nu prea are altceva de făcut. Iar unui copil nu-i pasă dacă greșește.

Cum învață adulții

Adulții învață altfel. Rareori absorb pur și simplu totul ca un burete. Vor să înțeleagă. Leagă cunoștințele noi de ce știu deja, urmăresc o explicație, țin minte mai mulți pași deodată și se gândesc la cum învață ei cel mai bine. Nimeni nu învață să conducă stând ani la rând în mașină și uitându-se. Faci școala de șoferi, înveți regulile de circulație și ce face fiecare pedală, apoi exersezi până când totul merge de la sine.

În schimb, adulții au mai puțin timp, mai multe lucruri care le distrag atenția și adesea o teamă mai mare de greșeli. Punctul lor forte e înțelegerea, iar ei învață cel mai repede atunci când o pot folosi.

Ce înseamnă asta pentru învățarea limbilor

Nicăieri diferența nu se vede mai clar decât la limbă. Fiecare copil își învață limba maternă fără nicio lecție de gramatică. Își aude limba mii de ore înainte să spună o propoziție întreagă: la micul dejun, la baie, la culcare, zi de zi. De aceea, mulți adulți cred că ar trebui să învețe o limbă nouă „ca un copil”, doar ascultând și imitând.

Dar ca să înveți ca un copil, ți-ar trebui și anii de ascultat pe care îi are un copil. Ca să vedem ce pot face adulții în schimb, merită să ne uităm la ce rămâne de fapt copiilor din toate acele ore. Ne-o arată o păsărică albastră din 1958.

O pasăre pe nume wug

În 1958, psiholingvista americană Jean Berko, cunoscută astăzi ca Jean Berko Gleason, a publicat un studiu care avea să devină unul dintre cele mai celebre din lingvistică. Le-a arătat unor copii cu vârste între patru și șapte ani desene simple cu ființe și activități care nu există. Pe un cartonaș era o figurină mică, asemănătoare unei păsări: „This is a wug.” Pe cartonașul următor apăreau două: „Now there is another one. There are two of them. There are two ___.”

Copiii au răspuns „wugs”. Pe alt cartonaș, un bărbat „knows how to rick”, adică știe să facă ceva ce se cheamă „to rick”. Ieri a făcut același lucru. Ce a făcut ieri? „He ricked.”

Pare banal, dar nu e. Niciunul dintre copii nu avea cum să fi auzit vreodată aceste cuvinte, pentru că Berko le inventase. Nu era nimic de repetat. Ca să spună „wugs”, copilul trebuia să cunoască o regulă (pentru mai mult de unul se adaugă -s) și s-o aplice unui cuvânt pe care îl auzea pentru prima oară. Copiii nu adună doar cuvinte. Adună reguli. Poți chiar s-o auzi: la un moment dat, un copil care crește cu limba română spune „am mergut” în loc de „am mers” și „am zicut” în loc de „am zis”. A descoperit o regulă și acum o aplică peste tot, chiar și acolo unde nu-și are locul.

Încearcă și tu

Iată două cuvinte inventate după modelul lui Berko, de data asta în română. Pune-l pe fiecare în forma de care are nevoie propoziția. Testul funcționează cel mai bine dacă româna e limba ta maternă, pentru că atunci arată ce știi fără s-o fi studiat vreodată.

Cunoști regulile, chiar dacă nu le-ai învățat niciodată

Le-ai nimerit pe amândouă? Vorbitorii nativi reușesc aproape întotdeauna, de multe ori fără să stea nicio secundă pe gânduri. Asta nu e deloc de la sine înțeles: copiii lui Berko s-au descurcat greu cu unele cuvinte. Mulți au spus „two tass”, iar cei mai mulți nu reușeau încă să facă din „bod” forma „bodded”. Unele piese ale sistemului, cum e silaba în plus din „tasses” și „bodded”, își găsesc locul abia târziu.

Și totuși, probabil că înainte de test n-ai fi putut explica regula. Nu ai cum să fi memorat forma unui cuvânt care nu există. Ai creat-o tu, iar pentru asta a trebuit să aplici o regulă. Mulți spun despre ei înșiși că „nu se pricep la gramatică”. Testul wug arată contrariul: să știi o limbă înseamnă să-i cunoști regulile, fie că le poți numi, fie că nu.

De ce ar trebui adulții să învețe regulile

Când erai copil, ți-ai construit singur regulile limbii materne din ani întregi de ascultat. Ca adult care învață o limbă nouă, nu mai ai acei ani. În schimb, ai ceva ce copiii nu au: cineva îți poate explica o regulă, iar tu o poți folosi imediat. Cercetările arată cât de mare e acest avantaj.

• Când niște familii vorbitoare de engleză s-au mutat în Olanda, adolescenții și adulții au făcut în primele luni progrese mai rapide la olandeză decât copiii mici. Cei mai mici, între trei și cinci ani, au avut cele mai slabe rezultate (Snow și Hoefnagel-Höhle, 1978).
• O analiză a 49 de studii despre predarea limbilor străine a arătat că cei cărora li s-a explicat regula au făcut progrese net mai mari decât cei care au văzut doar exemple (Norris și Ortega, 2000). O analiză ulterioară a 41 de studii a ajuns la aceeași concluzie, atât pentru gramatica simplă, cât și pentru cea complexă (Spada și Tomita, 2010).
• Printre imigranții maghiari din Statele Unite sosiți la vârsta adultă, puținii a căror gramatică era la fel de bună ca a celor veniți în copilărie aveau un lucru în comun: un talent pronunțat pentru analiza limbii (DeKeyser, 2000). Adulții care ating cel mai înalt nivel reușesc prin înțelegere, nu absorbind totul ca un copil.

De ce regula ar trebui să vină prima

Un adult care învață doar din exemple trebuie să ghicească regula din spatele lor. Uneori ghicește bine. Adesea, doar pe jumătate. Cine învață spaniolă aude libros, casas și mesas și trage concluzia că pluralul spaniol se formează pur și simplu adăugând -s. Apoi apar papeles și ciudades, iar ipoteza se năruie.

Și fiecare presupunere ajunge să fie exersată. Creierul întărește ce repetăm: de fiecare dată când folosești o formă, legătura din spatele ei devine puțin mai puternică, fie că forma e corectă, fie că e greșită. Dacă exersezi luni întregi o presupunere greșită, îți bătătorești o cărare greșită de care mai târziu trebuie să te dezveți, iar a te dezvăța e mai greu decât a învăța. Dacă pornești de la regulă, fiecare propoziție pe care o construiești întărește tiparul corect încă din prima zi. Exemplele fac apoi ce știu ele mai bine: transformă regula în obișnuință, până când îți vine la fel de ușor ca răspunsurile tale din testul de mai sus.

Așadar, regulile nu înlocuiesc exemplele. Le dau o direcție. Copiii au nevoie de ani ca să descopere regulile din ce aud. Adulților li se pot spune pur și simplu, iar ei își economisesc astfel anii aceia.

Cum pune LENGO asta în practică

De aceea, fiecare lecție de gramatică din LENGO începe cu regula: o explicație scurtă, apoi exemple, apoi exerciții în care aplici chiar tu regula, exact ca în testul wug. Cuvintele pe care le înveți revin la intervale tot mai lungi, chiar înainte să le uiți, așa că regulile și vocabularul cresc împreună. Poți răsfoi lecțiile de gramatică pentru toate cele 29 de limbi chiar aici, pe site.

Așa că, data viitoare când ți se pare că nu te pricepi la gramatică, amintește-ți de wug. Știi deja mai multe reguli decât crezi. Învață-o pe următoarea, exerseaz-o și, în curând, îți va veni la fel de firesc.

Surse

• Berko, J. (1958). The child's learning of English morphology. Word, 14, 150-177.
• Saffran, J. R., Aslin, R. N., și Newport, E. L. (1996). Statistical learning by 8-month-old infants. Science, 274(5294), 1926-1928.
• Snow, C. E., și Hoefnagel-Höhle, M. (1978). The critical period for language acquisition: Evidence from second language learning. Child Development, 49(4), 1114-1128.
• Norris, J. M., și Ortega, L. (2000). Effectiveness of L2 instruction: A research synthesis and quantitative meta-analysis. Language Learning, 50(3), 417-528.
• Spada, N., și Tomita, Y. (2010). Interactions between type of instruction and type of language feature: A meta-analysis. Language Learning, 60(2), 263-308.
• DeKeyser, R. M. (2000). The robustness of critical period effects in second language acquisition. Studies in Second Language Acquisition, 22(4), 499-533.