Repetiția spațiată, motorul învățării limbilor

Ne-am dori cu toții să reținem totul dintr-o singură încercare, dar știm bine că, pentru cei mai mulți dintre noi, lucrurile nu stau așa. De aceea, în acest articol vom explora memoria umană și legătura ei cu învățarea limbilor. Pentru că e atât de important pentru memorie și învățare, conceptul de „învățare spațiată” va avea un rol central. Învățarea spațiată este o tehnică ce se bazează pe un număr suficient de repetări, distanțate în timp, ca să fixăm în memorie ce am învățat. Repetând de mai multe ori aceleași informații, ne ajutăm creierul să mute cunoștințele noi din memoria de scurtă durată în cea de lungă durată. Dacă folosim acest mecanism în avantajul nostru, putem învăța cât se poate de eficient.

Când vorbim despre reținerea cunoștințelor, trebuie să ne oprim mai întâi asupra locului în care se petrece memorarea. Creierul uman este una dintre cele mai fabuloase creații și, totodată, una dintre cele mai importante. Orice leziune a creierului are efecte asupra întregului corp. Reclamele laudă beneficiile anumitor alimente sau suplimente pentru memorie. În plus, oamenii și-au împins capacitatea creierului până la limită, de exemplu în competițiile de memorie. Omul este o ființă care adună informații. Bebelușii, de pildă, absorb totul. De la naștere până la șase ani, creierul copilului funcționează cu totul altfel decât cel al unui adult. Bebelușii absorb cantități enorme de informații din mediul în care trăiesc. Totuși, capacitatea de a stoca informații noi ne rămâne până la bătrânețe. Mai mult, putem folosi tot ce aflăm despre noi înșine ca să stocăm informațiile mai eficient.

Prin memoria de scurtă durată înțelegem stocarea simplă și temporară a informațiilor. Aici creierul începe să claseze informațiile drept necesare sau nu. Informațiile sunt apoi supuse unei verificări ulterioare, după care le stocăm în memoria de lungă durată. Putem extinde acest model simplu adăugând memoria de lucru, care stochează și prelucrează temporar informațiile. Memoria de lucru funcționează ca un sistem care face posibile activități complexe precum gândirea, învățarea și înțelegerea. Cu ajutorul ei putem accesa și folosi informații din memoria de lungă durată. În plus, memoria de lucru ne poate ajuta să păstrăm anumite informații pentru perioade mai lungi.

Conceptul se aplică foarte bine învățării limbilor. Dacă repetăm cuvintele la anumite intervale, de câteva minute, ore sau zile, le putem muta în memoria de lungă durată. Cu exerciții variate, care ne cer să ne amintim cum arată un cuvânt, în ce ordine vin literele și cum sună, putem grăbi drumul cuvintelor spre memoria de lungă durată. Ne ajută și să ne punem la încercare memoria de lucru cu diverse quizuri și teste. Așa îi semnalăm creierului că anumite cuvinte sunt importante. Cât de profund lucrăm cu cuvintele necunoscute influențează mult cât de repede clasificăm un cuvânt drept esențial și, prin urmare, cât de bine îl păstrăm în memorie pe termen lung. De exemplu, e un mare avantaj să nu ne limităm la a scrie și a auzi un cuvânt nou, ci să-l și rostim noi înșine.

‍

‍

‍‍Deși creierul fiecăruia funcționează diferit, există tipare comune care ne ajută să-l înțelegem mai bine. Când vine vorba de cât de des ar trebui să repetăm un cuvânt nou, suntem surprinzător de asemănători. Am constatat, de exemplu, că cel mai eficient e să fim întrebați de un cuvânt chiar înainte să-l uităm. În acel moment mai avem o amintire vagă, dar reală, a cuvântului respectiv. Așa că, dacă un cuvânt ne dă bătăi de cap, ar trebui să-l reluăm, dacă se poate, după câteva minute. Cuvintele care ne vin mai ușor le putem relua abia după câteva ore sau chiar zile. Dacă încă mai știm un cuvânt după câteva zile în care ne-am ocupat de cu totul altceva, putem presupune că creierul l-a stocat temeinic în memoria de lungă durată.

Unele cuvinte, mai ales cele pe care creierul nu reușește să le asocieze cu alte cunoștințe, au nevoie de mai mult timp ca să ajungă acolo. Aici nu trebuie să ne pierdem răbdarea, nici după multe repetări. De obicei durează mai mult, iar asta nu e un motiv să fim duri cu noi înșine. Am mai constatat că, cu cât un cuvânt are mai multe silabe, cu atât ne e mai greu să-l reținem. De aceea trebuie să avem răbdare mai ales cu cuvintele lungi, cu multe silabe. Dacă un cuvânt nu vrea nicicum să ne rămână în minte, putem construi activ punți mentale și ni-l putem aminti cu ajutorul unei asocieri artificiale. Ne putem folosi de lucruri care sună asemănător cu cuvântul sau putem formula o propoziție care îl pune într-un context relevant pentru noi.

‍

Totuși, e greu să găsești ordinea optimă în care să repeți cuvintele. Ar trebui să clasifici manual fiecare cuvânt, folosind tot ce ai aflat despre felul în care funcționează memoria. În schimb, ca lucrurile să meargă, LENGO reține când a fost repetat ultima dată fiecare cuvânt și cât de bine îl stăpânești. Ținând cont de mai mulți factori, aplicația stabilește un calendar cu momentele ideale în care ar trebui să repeți fiecare cuvânt. Pe baza lui, cuvintele sunt alese automat și se stabilește ordinea optimă de învățare. Când deschizi o lecție nouă sau termini un exercițiu, cuvintele recomandate sunt selectate automat.